Maria Biro a crescut la o casă de copii. După ani de suferinţă, a adoptat o fetiţă abandonată şi s-a căsătorit cu africanul Richard. Viaţa Mariei s-a schimbat când a cunoscut-o pe Sara, un bebeluş părăsit. Richard Itoua, soţul Mariei, le iubeşte pe amândouă la nebunie.
Povestea de viaţă a Mariei Biro (36 de ani) este povestea copilului abandonat de părinţi şi de semeni, care a crescut într-o casă de copii şi care, din cauza lipsei de afecţiune a familiei, a trăit ani la rând animată de speranţa că şi va putea cândva întemeia o familie. Ceea ce i-a lipsit ei în copilărie oferă, de mai bine de opt ani, unei fetiţe care a fost abandonată la naştere şi pe care a reuşit s-o adopte în anul 2006.
„Pot să spun că nu am avut copilărie, deşi am tânjit ani întregi după un cămin, după o familie adevărată, de multe ori, chiar şi după o vorbă bună“, povesteşte Maria. „Anii petrecuţi la Casa de Copii din Gherla m-au înrăit. Şcoala devenise o povară. Degeaba îmi dădeam toată silinţa, degeaba pierdeam nopţi în şir ca să învăţ pentru a doua zi, primeam note mici şi eram privită ciudat de colegi şi de profesori. Purtam un stigmat dureros, pentru care am fost respinsă mereu, cu toate că nu aveam nicio vină: acela de a fi copilul nimănui“, mărturiseşte femeia.
„NU REUŞEAM SĂ MĂ ADUN“
„Mai am o soră şi doi fraţi. Am avut-o doar pe mama, căreia i-a fost imposibil să ne crească pe toţi. Aşa am ajuns la casa de copii. Mai mergeam pe acasă, însă rar“, explică Maria Biro. După primele opt clase, Maria a ajuns la Cluj-Napoca, pentru a urma un liceu. „Am fost admisă, dar, după câteva luni, am abandonat şcoala. Pur şi simplu, nu am fost în stare să mă adun. Încrederea în mine însămi a fost distrusă ani la rând, ajunsesem să mă simt o nulitate“, îşi aminteşte femeia. Viaţa ei s-a schimbat la 20 de ani. „Am ajuns în căminul unei familii de misionari americani, unde stătea şi
