Însoţiţi de bunici, de părinţi, de lăutari din vetrele satelor, concurenţii au ajuns la Buzău cum au putut: cu trenul, cu autocarul sau microbuzul, dar cu inimile înflăcărate şi cu o bucurie aparte. Aceea de a demonstra că în satele româneşti tradiţia este păstrată din moşi-strămoşi, iar tânăra generaţie şi-a însuşit menirea cu un sentiment de mulţumire vie. Amfitrionul manifestării a fost maestrul Grigore Leşe, care, din dragoste pentru cântecul autentic şi pentru datinile străbune, a demonstrat încă o dată că în România există comunităţi păstrătoare de tradiţii. De aceea a iniţiat acest concurs, un altfel de festival: fără orchestră, fără fasoane, fără barem de punctaj, aşa cum se obişnuieşte la acest gen de concurs, ci doar cu note care să evidenţieze momentul artistic în sine. Preselecţia a fost realizată cu grijă. Maestrul Grigore Leşe a scotocit în fiecare „cotlon” din ţară, de unde i-a ales pe cei mai buni dintre cei mai buni. De aceea, misiunea juriului n-a fost una uşoară, pentru că fiecare concurent a emoţionat publicul până la lacrimi.
Sâmbătă după-amiază, concurenţii s-au adunat în curtea Teatrului „George Ciprian”, unde a avut loc o primă repetiţie. Spre seară, cu toţii au urcat pe scenă însoţiţi de bunici, părinţi, unchi ori mătuşi, de persoanele care i-au îndrumat în cânt. Demonstraţia n-a fost simplă: au dovedit că muzica face parte din fiinţa lor. Primul concurent: Gabriel Vascovici, din Zahareşti-Suceava, a doinit cum a ştiut mai bine la tilincă, un instrument arhaic, aproape uitat, o ţeavă din alamă, asemănătoare fluierului, fără dop. A deprins „tehnica” de la bădia Vasile Juravle, de la Straja.
Îmbrăcaţi în costumele lor, păstrate cu grijă în lăzile de zestre, membrii comunităţii din Vinerea-Alba au creat un moment aparte, cu dansuri şi strigături transilvănene. Din Ţara Lăpuşului cântările au răsunat prin vocea Ceciliei Bogza
