Prezent în 1999, 2003 şi 2007, Lucian Sîrbu se bucură că prin această calificare, el şi colegii săi de generaţie, le-au închis gura cârcotaşilor. „Veteranii“ naţionalei de rugby şi-au dorit nespus să se califice la Cupa Mondială. Victoria (39-12) cu Uruguay le-a adus viza de Noua Zeelandă.

Crescut la Griviţa Roşie, unde l-a avut ca antrenor pe Sergiu Bărgăunaş, mijlocaşul de grămadă Lucian Sîrbu nu a călcat pe petale de trandafiri pentru a reuşi în cariera de rugbist. În 1999, de pildă, a făcut parte din lotul naţionalei la Cupa Mondială, însă nu a bifat niciun meci - în aceeaşi situaţie este şi Ovidiu Toniţă, amândoi jucănd la ediţiile din 2003 şi 2007.

În meciul de sâmbătă, înainte de pauză, la o aglomerare produsă în apropierea terenului de ţintă uruguayan, Sîrbu a fost lovit la ochi. La final, bucureşteanul avea o vânătaie de toată frumuseţea... "Nici nu ştiu ce s-a întâmplat. Nu mai vedeam... Sângeram. Cum era 21-0, la pauză am spus că e mai bine să intre Vali Calafeteanu. Este şi mai tânăr, mai cu viteză. Nu avea rost să forţez aiurea", ne-a declarat cel care a împlinit 34 de ani la 16 octombrie. Sîrbu se bucură că el şi colegii săi au dus România la Cupa Mondială. „Le-am arătat celor care ne tot critică pe forumuri că putem câştiga. Eu sunt mulţumit că am dus România la Cupa Mondială. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Altfel, generaţia mea ar fi căzut urât. S-ar fi spus că am distrus viitorul celor care vin după noi. A fost mai bine că nu ne-am calificat direct, bătând Rusia, la Soci. Am devenit astfel un grup mai unit. S-au legat prietenii. Au fost emoţii, greutăţi, însă despre ele vom vorbi peste ani. Vom avea ce să povestim nepoţilor".

Atacuri din „22", în stil All Blacks

Cum s-a câştigat meciul cu Uruguay-ul? În primul rând, printr-o disciplină exemplară, una dovedită şi la Montevideo - „acolo am fost sancţionaţi cu do