Ironic destin avem noi, ca popor si Romania, ca tara, sa fim mereu la periferia Europei si totusi sa avem parerea ca suntem destepti, creativi, gradina Maicii Domnului. Doar de putina vreme a indraznit si un alt diagnostic, cel al nemuncii, sa se strecoare in analizele, mai ales, politice.

Mediul politic este, la randul sau, acuzat ca fiind generatorul relelor de ieri si de azi. Mai mult, politicului i se pune in carca vina de a fi distrus elitele, in favoarea promovarii falselor valori, pe criterii care tin mai degraba de material si un sistem al relatiilor indistructibil.

La urma urmei, cu ce am debutat noi in libertate? Cu de-acum cunoscutul indemn, de la prima reuniune televizata a Frontului Salvarii Nationale: "Mircea, fa-te ca lucrezi"!

De atunci si pana astazi, Romania nu a reusit sa impuna o personalitate puternica, una a carei aura, prestanta, faima sa incoloneze oamenii in spatele sau din convingere, din dorinta; o persoana care sa fi lasat in urma sa macar o fraza memorabila.

Doar Corneliu Coposu a fost o figura aparte, insa din pacate noi, romanii, nu l-am vrut. Sau l-am vrut, dupa ce n-a mai fost.

Cred ca sub zodia acestei mici golanii am si ramas. Liderii nostri politici, asa cum am fost noi toti in stare sa-i impunem, au lasat ziceri celebre, dar nu in sensul inscrierii lor in istorie, ci mai degraba intr-o culgere a suburbanului.

Ion Iliescu va fi confundat tot timpul cu "mai, animalule"! sau "nu-mi pune sula-n coaste".

Emil Constantinescu nu s-a abtinut sa-l evoce pe calugarul Vasile, cel care-i inspira unele decizii, in cateva vizite prin somnul prezidential.

Traian Basescu este, de departe, campion: "v-am ciuruit", "tiganca imputita", "pasarica", "gaozar".

De la Boc ne va ramane inconfundabilul "derbedeul dracului", de la Adrian Nastase "sa-i nu