Praful uitarii s-a asternut demult peste amintirea anului 1871, cand, sapandu-se ceva fundatii in apropierea manastirii Vacaresti, a tasnit din pamant un izvor cu apa feruginoasa si cu un gust cam salciu. Inca de pe atunci ne dadeam europeni.

Doctorul Penescu, baneologul epocii, a stabilit imediat ca apele au calitati curative si a determinat primaria sa amenajeze cele minimum necesare pentru exploatare, spre a atrage turistii si a trata bolnavii.

S-au montat baraci de scandura, s-a pietruit soseaua pana la izvor si s-a amenajat un parc, cu promenada, prin care isi faceau plimbarea turistii, turistele dar, mai ales, bolnavii, cu o cescuta in mana, band cate o inghititura din trei in trei minute, asa cum era prescriptia medicala.

Prescriptia sugera notorietatea organizatorilor si seriozitatea specialistilor, intrucat o reproducea aidoma pe cea de la Karlsbadt (azi Karlovy Vary), statiune respectata de intreaga protipendada a Europei, dar pe care n-o ocolea nici boierimea noastra cu bani.

Raiul turistilor si al turistelor

Afacerea a demarat cu dreptul, Primaria si-a adus obolul, doctorul Penescu a preluat conducerea ostilitatilor, de a caror amploare ne dam seama citind, din amintirile ziaristului Anton Bacalbasa, urmatoarele:

"Duminicile venea sa cante si o muzica militara, tramvaiele cu imperiala pline de lume se succedau, in frunte vagonul cu muzica si in urma trei sau patru vagoane cu public. Pana la ora 12 dimineata, petrecerea bucurestenilor era la apele Vacaresti".

Succesul afacerii - am zice astazi ratingul - a pornit de la doctorul Penescu, ale caror cercetari dovedeau ca apele erau indicate nu numai pentru unele afectiuni interne, dar si contra infertilitatii frecvente la doamnele care nu reuseau sa ramana gravide acasa si care, la numai un an dupa tratament, si-au chemat cu ve