"Ştii că eu nu îţi cer multe, dar aş avea nevoie de o pereche de cizme pentru că, de când a început să plouă, mă ud mereu la picioare şi îmi este foarte frig" - este un fragment dintr-o scrisoare trimisă Moşului de o fetiţă de 8 ani, în urmă cu câteva zile

Bogdan îşi doreşte de Crăciun un brad şi bani să poată merge la concursurile şcolare, pentru că are carnetul plin cu FB-uri, calificativele de azi pentru zecele de odinioară. Diana vrea ghete şi un aragaz pentru mama ei, iar Paula - o carte de poveşti. Rebeca vrea o păpuşă, Dorin visează la creioane, tempera şi carioci, iar Darius cere Moşului un brad, pentru că n-a avut niciodată: "Mereu am vrut un brad frumos împodobit care are beculeţe şi luminează, aşa cum am văzut în casele oamenilor".

Sunt doar câţiva dintre cei 4.000 de copii asistaţi în centrele Salvaţi Copiii şi mulţi dintre ei n-au avut niciodată un brad de Crăciun. Pe Vlăduţ, un puşti simpatic care uită să-l spună pe "s", l-am întâlnit într-un centru de zi din Bucureşti, unde învaţă ce-nseamnă clasa a III-a. Ca să vină la şcoală, taie oraşul în două, alături de sora lui, Elena, tot clasa a III-a. Îi desparte o bancă şi doi ani şi jumătate diferenţă de vârstă, iar acasă - în Bacăul natal - au lăsat alţi şase fraţi, un tată şi o dramă.

În urmă cu un an, o soră de-a lor a murit, în urma unei infecţii la picior. "Era prietena mea cea mai bună", povesteşte Elena, mărturisind că, după moartea fetei de 14 ani, n-a mai vrut să meargă la şcoală. Şi fratele ei, Vlăduţ, a abandonat şcoala. Era greu cu banii într-o casă cu atâtea guri de hrănit şi-n care părinţii uitaseră să fie familie, îşi amintesc copiii. "Trebuia să-mi câştig şi eu pâinea", spune băiatul cu pistrui. "Mă duceam cu vacile, mă duceam în sat, mergeam să car fân, îl mai ajutam pe tata".

În urmă cu un an, Elena şi Vlad au venit cu mama lor la Bucureşti. Stau toţi trei în