Cand alegerile au fost castigate de un partid ai carui reprezentanti recunosc dupa doar patru luni ca au mintit poporul ca sa ajunga la guvernare si cand, dupa doar cinci luni de la instalarea la putere, impun cu forta masuri de austeritate unice in lume anulandu-si tocmai promisiunile electorale, se cheama ca politica oficiala a statului este minciuna, hotia si pacaleala.
Prinsi cu minciuna, guvernantii isi dau seama ca nu mai au cum sa dea inapoi. Nu acum. Asa ca ii dau tot inainte. Pentru asta e nevoie de mult tupeu. Foarte mult. Pentru a spune ca albul e negru, e necesara o doza de nesimtire si ignorare a realitatii colosala. Ori cu asta sunt inzestrati din plin. Este trasatura lor de baza, diabolic perfectionata.
Rezultatele sondajelor de opinie care le arata cat de mult s-au prabusit la capitolul incredere nu fac decat sa ii determine sa se apuce si mai strans cu dintii de negarea evidentelor. Cu cat nimeni nu mai crede in ei, cu atat devin mai nervosi in a predica reforma statului. Ce altceva ar mai putea sa faca? Intr-un fel, ideatic vorbind, sunt de inteles.
Cealalta varianta care le-ar mai ramane ar fi sa isi ia adio si sa plece acasa. Ori stiu prea bine ca asta ar insemna sa se excluda definitiv din istorie si sa dispara pentru ani buni de pe scena politica. Fara optiune, cu mainile legate, prinsi in minciuna si in hotie, singurul lucru pe care il au de facut este sa reziste la putere. Sa nu piarda niciun post, niciun loc, nici macar un metru.
Din cauza fragilitatii majoritatii pe care o detin, fiecare om pierdut ar putea insemna alungarea in Opozitie. Tocmai de asta Roberta Alma Anastase este aparata si sustinuta ca sfintele moaste. Din aceasta cauza de la Traian Basescu si Emil Boc pana la Liviu Negoita - sa nu uitam, fost premier desemnat de presedinte - incrimineaza Curtea Constitutionala si deciziile Tri
