Bucureștiul și Timișul conduc în topul nefericit al județelor cu cel mai mare număr de șomeri noi. O veste bună: 35% din disponibilizările anunțate rămân în stadiu de proiect. Și una proastă: majoritatea provin tot din companii private.
Numărul de angajați din sectorul public era, în septembrie, aproape același ca în urmă cu doi ani (962.000 de persoane, luând în considerare exclusiv domeniile administrație publică, educație și sănătate). Aceasta, în ciuda promisiunilor repetate de reducere a aparatului public cu câteva zeci, chiar sute de mii de persoane. Nu avem decât să sperăm, în continuare, că lucrurile se vor regla în următoarele luni.
La nivel național, rata șomajului era, în septembrie 2009, de 6,9%. Până în martie 2010, a crescut cu 1,5 puncte procentuale, pentru ca în septembrie 2010 să scadă până la 7,35%. A fost momentul în care au început o mulțime de speculații pe tema „cum se face că șomajul scade, însă ocuparea nu crește în același ritm, iar companiile continuă să anunțe lunar concedieri colective de sute, chiar mii de persoane“. Un scurt rezumat al principalelor explicații. În primul rând, anual, câteva sute de mii de oameni ies din statisticile ANOFM. Să luăm exemplul lunii septembrie, relevantă pe de-a-ntregul pentru felul în care a evoluat mersul pieței muncii în ultimul an.
Așadar, în septembrie, aproape 90.000 de șomeri au dispărut din evidențele agențiilor. În teorie, mai puțin de o treime dintre ei au reușit să se angajeze, iar circa 30.000 ar fi trebuit să fie indemnizați în continuare, însă procesul a fost întrerupt pe motiv de pensionare, plecare în străinătate sau deces. Restul, 31.500 de persoane, erau șomeri indemnizați care au preferat să iasă din sistemul de șomaj. De obicei, asta se întâmplă pentru că rămânerea în evidențe presupune ca, ocazional, șomerul să depună o cerere la AJOFM menită să demonstreze, teoret
