Mâine este 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Cotidianul Zi de Zi a început de vineri publicarea unui serial dedicat sărbătorii naţionale. Nu vom scrie despre oameni politici, nu vom face o retrospectivă istorică a Zilei Naţionale şi a modului în care aceasta a fost sărbătorită în ultimii 20 de ani. Vă vom prezenta o serie de pagini de jurnal. Jurnalul unui veteran de război. Aurel Bercea a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. A scris paginile pe care vi le vom prezenta pe front, pe vânt, frig, ploaie sau soare, în tranşee sau pe patul de spital. A fost şi a rămas un om simplu care a trăit o viaţă şi o perioadă care nu trebuie trecută sub cortina tăcerii. În numărul de azi vă prezentăm spicuiri din Carnetul de Campanie. Limbajul este cel folosit în carnet, fără vreo intervenţie din partea noastră. Dacă aţi luptat sau aţi avut ocazia să-l cunoaşteţi pe Aurel Bercea în acea perioadă vă rugăm să ne scrieţi pe adresa redacţiei dacă doriţi să luaţi legătura cu el.

10 aprilie 1944. Atins de un proiectil

„În dimineaţa acestei zile a căzut la cinci metri de mine un proiectil rănindu-mă la mâna stângă, imediat am fost dus la ambulanţa din Iaşi. La Iaşi l-am găsit pe Macşu Alexandru un pretin şi consătean de al meu rănit foarte grav de un glonţ în spate care i-a rămas în plămâni, de împreună am fost pus într-un tren sanitar, Alexandru a fost dat jos la Vaslui pentru a primi ajutor mai urgent, însă a doua zi el a murit. Eu am fost internat la spitalul militar din Bârlad unde am stat 1 lună de zile.”

10 iunie 1944. Război fără tranşee

„După o lună de refacere (mai mult mizerie decât refacere) am plecat din nou pe poziţie la Nord de Iaşi pe liziera de sud a satului Zahorna în stânga castelului lui Sturza unde am dus lupte foarte grele fiindcă ruşii erau numai la 300 de metri de noi, nu aveam tranşee nici reţele şi ruşii ne atacau în fi