De pe jilţul celei mai înalte funcţii publice, folosind un ton aspru şi atotştiutor, preşedintele României a explicat faptul că românii trăiesc prost pentru că muncesc prost. Reproşul adus iniţial doar bugetarilor, cărora le-a spus că "bănişorii lor" nu există şi că salariile lor sunt plătite pe credit, s-a extins apoi şi asupra mediului privat, care a fost îndemnat să muncească mai bine pentru a trăi mai bine. Mesajul trebuia însă focalizat doar pe bugetari, adică pe angajaţii în fruntea cărora se află chiar el.
În mediul privat cine nu este productiv este dat afară, exceptând cazurile de nepotism sau de simpatii din cadrul companiilor, iar cel care este productiv este promovat. La stat nu. Cei care sunt productivi la stat, fie din cauza salariilor mici, fie pentru că în locul lor sunt promovaţi cei cu pile, îşi fac bagajele şi, fără niciun regret, pleacă la privat, unde, pentru aceeaşi muncă, li se recunoaşte adevărata valoare, atât în bani cât şi prin funcţia ocupată. În contextul în care numărul bugetarilor a crescut de la 900.000 la 1,4 milioane în cinci ani iar serviciile oferite de ei s-au înrăutăţit, este evident că statul încurajează nu lipsa de productivitate, ci incompetenţa.
Se pare astfel că preşedintele României nu ştie care este rolul statului în economie. Valoarea muncii unui angajat din mediul privat nu este dată doar de efortul propriu-zis al acestuia, ci este o sumă de factori. Este rezultanta totală a muncii lui efectuată în cadrul unei organizaţii care activează în România. Degeaba munceşte un inginer 16 ore pe zi dacă guvernul majorează TVA şi CAS şi patronul decide să tragă oblonul.
Degeaba cei de la linia de asamblare produc cu 25% mai multe unităţi dacă România nu are autostrăzi pe care firma lor să poată transporta (în timp util, deci la costuri competitive) marfa peste graniţă, acolo unde există o cerere în creştere. @N_
