Nu prea mă dau în vânt după ideile și curentele care spun că femeile și bărbații constituie în mod structural două universuri diferite. Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus mi s-a părut o carte exagerată, la fel cum sunt şi acele studii care au aflat într-un final că și femeile caută plăcere cu aceeași înverșunare ca bărbații. Noroc cu asemenea studii, altfel bărbații și-ar fi trăit viața în cea mai cruntă beznă! Există totuși diferențe, însă acestea sunt mai mult la un nivel cultural (adică construit) și social (încetâțenit prin repetiție). Sunt diferențe slabe care nu spun multe lucruri despre acele structuri psihice distribuite diferit în funcție de sexul unui individ. Asemenea diferențe se petrec mai ales atunci când anumite idei (sexul slab, sexul frumos, bărbatul trebuie să câștige mai bine, femeile devin din ce în ce mai orientate către carieră etc.) creează așteptări sociale diferite în cazul celor două sexe. De exemplu, în cârca unei femei frumoase se pun o mulțime de lucruri (succesul la bărbați, îndrăzneala, aroganța, usurința cu care poate urca o ierarhie), însă faptul că ar fi și inteligentă ar fi unul dintre ultimele lucruri care s-ar presuspune despre ea.

O femeie frumoasă este în mod structural (în cel mai bun caz) mediocră și doar accidental (prin excepție) inteligentă. Din această idee – o prejudecată, bineînțeles – rezultă un alt set de așteptări sociale în cazul femeilor și mai mult decât atât, această optică creează un răspuns speficic din partea acestora (generalizez de la femeile frumoase la femeile în general). O femeie va simţi – cu mai multă ardoare decât un bărbat – să dovedească că este şi inteligentă (dincolo de bun simţ, graţie etc.) tocmai pentru a dovedi că aceste prejudecăţi nu au fundament şi mai ales pentru că se izbeşte de ele în mod curent. Femeia porneşte din poziţia în care trebuie să-i dovedească ceva, în t