Constantin Miron s-a născut 1953 în satul Dâmbu, comuna Sânpetru de Câmpie, în luna mai, de ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, în familia cu şase copii a lui Ioan şi Nastasia, tărani harnici şi evlaviosi. Având în familie tatăl şi moşu’ Gheorghe îngrijitor şi cântăreţ la biserica din sat şi mamă foarte credincioasă, toate rugăciunile trimise la Dumnezeu au călăuzit destinul celui de-al patrulea copil al familiei spre haina preoţească, care se pare că a fost predestinat să îşi lege sufletul de cer şi de tot ceea ce e înălţător şi sublim în viaţă. Azi, preotul se consideră un tălmăcitor al Sfintei Scripturi dar o face numai în lumina Sfântului Duh ca dovadă, în urmă cu zece ani ani a schimbat acoperişul şi turnul bisericii pe care o păstoreşte de 26 de ani după ce a avut mai multe revelaţii divine.

Chemare către haina preoţească

În 1968, după terminarea celor opt clase în Dâmbu, Constantin Miron a plecat la Cluj Napoca la liceul industrial de construcţii, profilul instalaţii. După cinci ani a terminat şcoala cu diplomă de instalator, a fost încorporat în armată la Ineu, iar după lăsarea la vatră a profesat la Trustul de Construcţii Industriale din Braşov un timp şi la Intreprdinderea construcţii, reparaţii, administraţii locative, ca electromecanic. În această perioadă tânărul a simţit o chemare pentru haina preoţească şi în anul 1979 prin binecuvântarea Episcopului Emilian Birdaş i s-a încredinţat persmiunea să dea examen la Institutul Teologic din Sibiu. Timp de cinci ani, în paralel cu munca depusă la Episcopia din Alba-Iulia, a terminat şi cursurile Facultăţii de Teologie. Tânărul preot deşi fusese subinginer a lucrat cinci ani lângă episcopul Birdaş, 24 din 24 de ore, era prezent la schit la vie sau la vaci, dar după patru ani a cerut să fie lăsat să vină într-o parohie şi aşa a ajuns după lungi insitenţe la Băla.

Singurul pre