Concernul german ThyssenKrupp şi Metalexportimport sunt nevoite să se „lupte“ în proceduri judiciare fără rost, în loc să tranşeze un conflict comercial vechi de peste 27 de ani.

Krupp contra România, 27 de ani de procese

Supuşi unor presiuni extreme, judecătorii „uită" principiile elementare de drept şi tergiversează limpezirea lucrurilor în cel mai vechi litigiu comercial din Europa. Când, într-un proces comercial, una dintre părţi depune o contestaţie în anulare faţă de o anumită sentinţă, partea adversă nu poate interveni împotriva acelei contestaţii. Şi totuşi, aşa au procedat avocaţii care asistă concernul german în procesul cu Metalexportimport.

Contestaţie la contestaţie

Aceştia cer Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) să comită, practic, un abuz, mai exact să ignore dispoziţiile legale în vigoare şi să dea germanilor câştig de cauză, judecând o contestaţie în anulare declarată împotriva unei decizii date într-o altă contestaţie în anulare. Altfel spus, judecătorii ICCJ ar trebui să-şi dea cu stângu-n dreptul, şi asta pentru un motiv bulversant: „respectarea ordinii publice". Cum este, însă, posibil ca magistraţii ICCJ - oameni integri din toate punctele de vedere - să dea curs unei cereri la limita legii? Explicaţia e simplă, poate fi dedusă chiar din mai multe documente ce compun dosarul litigiului în cauză, obţinute de „Adevărul": asupra acestor judecători se fac presiuni colosale. Concret, mai mulţi judecători de la secţia comercială a ICCJ au sesizat forurile juridice superioare, arătând că avocatul părţii germane a exercitat asupra lor „presiuni de natură a le afecta independenţa şi imparţialitatea în soluţionarea cauzei". Având în vedere aceste presiuni, judecătorii respectivi au cerut dreptul de a se abţine de la judecarea pricinii. Ei bine, aflaţi de la noi că această solicitare firească („sunt şicanat, deci n