Nagy Francisc s-a născut în 1944, într-o familie de agricultori cu şase copii în satul Vălenii de Mureş, comuna Brăncoveneşti. Fiind mezinul familiei, conform obiceiului de la sat, părinţii au stabilit că el va rămâne în casa părintească.

De la şcoală la arat

Francisc a făcut primele clase în satul natal, cu multe întreruperi din cauza părinţilor care îl luau la muncile câmpului. Desele întreruperi l-au afectat în cele din urmă, tânărul nemaiputând recupera materia. Astfel a întrerupt şcoala pentru doi ani de zile, timp în care a făcut agricultură cu părinţii. La 13 ani deja muncea prin ţară cu alţi săteni din Văleni, la mai multe fabrici de cherestea, de la Anina şi până la Timişoara, pentru a câştiga un ban. În 1966 a fost încorporat în armată la Timişoara, apoi a fost mutat la Arad şi Lovrin unde a practicat meseria de cizmar.

Însurat cu acte-n regulă

În 24 decembrie anul următor s-a lăsat la vatră, cu o diplomă în buzunarşi hotărât să-şi găsească o soţie. Nu a trebuit să-şi caute prea mult nevastă, pentru că vecina lui Rozalia Biro, cu şase ani mai tânără decât el, devenise o domnişoară irezistibilă pe care după trei luni de prietenie a convins-o să păşească în faţa altarului şi să-i jure credinţă veşnică. Evenimentul memorabil, cununia religioasă, a avut loc pe 1 martie 1968. Peste un an s-a angajat la fabrica de încălţăminte IPM Sport din Reghin. După zece ani a ajuns brigadier şi obligat să termine opt clase la fără frecvenţă la Brâncoveneşti. Apoi a fost numit maistru care răspundea de 42 de muncitori la secţia de proiectare de unde a şi a ieşit în pensie de boală în 1997. A făcut 31 de ani navetă de la Văleni la Reghin cu trenul, autobusul, motocicleta şi maşina din 1981când şi-a luat primul autoturism Dacia 1300. Un timp a făcut naveta cu soţia lui, care îmbolnăvindu-se, de multe ori operată, în cele din urmă a ieşit şi ea