Un fost ministru de externe american, din timpul presedintiei lui Eisenhower, John Foster Dulles, personaj proeminent in perioada “razboiului rece”, spunea ca Ministerul de Externe este bucataria politicii unui stat. Probabil ca a avut multa dreptate. Cate o data preparatele din aceasta bucatarie se ard si atunci iese mult fum si mirosurile devin insuportabil de respirat. Ultimele documente aparute sub antetul serviciului diplomatic american, publicate de Wikileaks, sunt poate fumul bucatelor arse. Despre mirosuri, fiecare cu parerea lui.
Din nefericire, cam 20 de minute dupa publicarea documentelor, situl principal si toate siturile de rezerva (mirrors)au cazut, marile publicatii care au primit informatiile inaintea postarii lor au o parte din cele 250 de mii de transmisiuni diplomatice si 8000 de directive diplomatice.
Pana vom putea citi ceva trebuie sa ne bazam pe ziarele principale, desi cred ca ar fi bine sa ne ocupam si de cele publicate de “Politico”, sit bine informat cu niste autori (in special autoare) bine conectate in zona. Lista lor de Twitterin acest subiect este plina cu informatii utile.
Ca de obicei, cineva trebuie sa se intrebe cine castiga si cine pierde prin publicarea acestor informatii. In primul rand pierd serviciile de securitate americane, in al doilea rand pierd unii politicieni, in special din Orientul Mijlociu arab, care s-au aratat atat de ipocriti in duplicitatea lor fata Iran, incercand sa-i bage pe americani intr-un razboi impotriva Iranului si in ultimul rand un grup intreg de politicieni de varf Europeni, care au primit niste calicative extrem de pitoresti in aceste transmisiuni si directive americane.
Cine castiga? In primul rand cred ca cetatenii americani care au vazut ca bugetele gigantice investite in serviciile lor de securitate nu prea au fost utilizate eficient. In al doilea ra
