Cunoscutul prozator si jurnalist Cristian Tudor Popescu motiva, intr-un interviu, de ce pune la scara preferintelor sale gazetaria inaintea literaturii. De vreme ce astazi perceptiile umane sunt la cheremul informatiilor care se succed in flux nestavilit in detrimentul cartii, ce sens isi mai gaseste de pilda un roman.
Efortul inchegarii unei naratiuni, fie ea si de certa valoare, se estompeaza pana la erodarea integrala, in cel mult 50 de ani. Cine va avea timpul si rabdarea sa-l citeasca pe C.T. Popescu peste cateva decenii? Tirul evenimentelor va fi atunci extrem de dens, iar canonada stirilor il va sufoca pe cel dispus sa intoarca fila unui tom.
Acesta e motivul real pentru care "vulturul plesuv" a optat in favoarea gazetariei. Lucrarile sale "Pythia" si "Vremea manzului sec" incearca sa conteste, dar nu exclud tendinta cititorului de a consuma grabit texte scrise. Omul modern este supus, fara putinta de riposta, fenomenului de "SUPERFICIU". Acesta e termenul aflat de C.T. Popescu pentru a ilustra mariajul dintre superficial si artificiu.
Pana si literatura science fiction cunoaste alte tendinte. S-a renuntat la subiectele ce tratau spatiul sideral in care pluteste Terra. Tema predilecta a acestui gen se ocupa de procesele provenite din lumea virtuala, de dincolo de display-urile computerelor. Se scrie cu fervoare despre realitati imperceptibile, straturi paralele ale gandirii, zone crepusculare.
Cristian Tudor Popescu isi aminteste ca, in perioada ceausista, cititorii romani devorau literatura intr-un mod masochist. Fiecare incerca sa gaseasca intre scoartele unui volum un personaj care sa-i reflecte si eventual sa-i impartaseasca frustrarile. Era o reactie fireasca, dar platonica, a omului inghesuit de vremuri. Pe atunci, televiziunea insemna o alternativa binevenita. Imi amintesc, ajutat de paranteza lui C.T.P.,
