Cand intaii politicieni si savantii facuti pe puncte vor cu orice pret sa se ridice deasupra semenilor, isi iau sfidelnic rolul lui Dumnezeu si incep sa ne judece cu asprime.
Daca sentintele Lui din Sfintele Scripturi condamnau pacate in afara de orice dubiu, batjocorirea actuala a poporenilor musteste de aroganta si ipocrizie politica.
Nu inteleg si pace cine ii obliga sa ne suporte firea proasta, sa guverneze puturosi, betivi, curve, pomanagii, hoti, corupti care le stramba inaltul nas.
Pe deasupra, cica suntem prea multi si traim ca paduchii pe spatele statului mort de slab. Domniile Lor se caznesc zi si noapte sa-l insanatoseasca, iar noi, netrebnicii, ii furam mancarea din traista.
Nu stiu in ce mocirla am intrat, ca s-au produs schimbari identitare. Mai ieri, in campanii eram inca urmasii lui Traian, a saptea entitate europeana, candidatii ii jurau cu lacrimi in ochi iubire netarmurita Mariei Sale, Poporului Roman, iar deodata am devenit nemernicii care-si duc tara de rapa.
Pe atunci, la orice suparare, se intorceau la Popor, ca sa dea seama, fixandu-i chiar intalniri periodice in piata mare. Acum acelasi Popor ii scarbeste.
Fireste, ne-au batut obrazul si altii. Dar una e critica, certarea sincera spre indreptare a lui Eminescu, Caragiale, Draghicescu (Psihologia Poporului Roman), de la inaltimea lor moral-spirituala, si alta injuria groasa a lui Silviu Bian, mare sef de agentie, ori Traian Basescu, impreuna cu eminentele lor, filosofii de partid, pe care tara si neamul nu-i mai incap ori ii fac de ocara.
Unde e poporul?
Insa remuneratia, avantajele, privilegiile, luxul si elicopterul din sudoarea lenesului popor le fac bine. Senzatia ca puterea politica e rupta de vulg va fi avut-o si George Cosbuc: "Domnul unde-i? E-n Suceava./ Dar poporul? La Plaiesti".
@N_P
