Dacă UE nu îşi va consolida unitatea, SUA s-ar putea orienta către alte entităţi pentru alianţe strategice. Înaintea plecării de la recentul Summit NATO, de la Lisabona, preşedintele Barack Obama s-a întâlnit, timp de două ore, cu liderii Uniunii Europene.

Comentatorii de politică internaţională au fost nerăbdători să vadă dacă un Summit UE-SUA va avea loc sau se va întâmpla ca în primăvara trecută când, la Madrid, preşedintele american nu a sosit. Aşa că, s-ar putea spune că agenda Summitului UE-SUA (20 noiembrie 2010) a fost mai puţin importantă decât faptul că preşedinţii SUA şi UE s-au întâlnit.

VIDEO Desfrâu cu „fetiţe“ la Summitul NATO

Declaraţia Comună a Summit-ului UE-SUA începe cu o frază pompoasă, parafrazând primul enunţ din Constituţia americană: „Noi, liderii Uniunii Europene şi Statelor Unite ale Americii, ne-am întâlnit azi, la Lisabona, pentru a reafirma parteneriatul nostru strâns". Pentru a tempera eventuale aşteptări prea mari, preşedintele Obama a explicat de ce recentul Summit bilateral nu avea ceva spectaculos: liderii americani şi cei europeni au agreat toate punctele discutate. Ceea ce a ridicat o altă întrebare: de ce s-a evitat abordarea unei chestiuni divergente, dar de maximă importanţă bilaterală şi globală, precum politicile economice în contextul actualei crize?

„Relaţie fundamentală"

Să o spunem deschis: liderii europeni sunt cei care susţin un parteneriat strategic UE-SUA. Liderul de la Casa Albă a precizat şi la recentul Summit: „Relaţia Americii cu aliaţii şi partenerii noştri europeni este fundamentală pentru angajamentul nostru mondial şi un catalizator pentru cooperarea globală." Această exprimare repetă aproape cuvânt cu cuvânt enunţul Strategiei de securitate naţională a SUA (mai 2010). În respectiva Strategie, „aliaţii europeni" sunt NATO, pe când „parteneriatul cu o Uniune Europeană put