Superstiţiile din această noapte se leagă de vrăji făcute în dragoste, de strigoii vii şi morţi care bântuie casele oamenilor, precum şi de lupii care se adună în haite şi vorbesc. Ardelenii ung, în această noapte, tocul uşilor şi al ferestrelor cu usturoi, pentru a se apăra de spiritele malefice.

Potrivit etnologilor, noaptea Sfântului Andrei are rădăcini foarte vechi. „În această perioadă, se sărbătorea Anul Nou dacic, cunoscut sub denumirea de Dionisiacele Câmpeneşti. De asemenea, tot la sfârşitul lunii noiembrie era fixată sărbătoarea Saturnaliilor Romane", explică etnologul Janeta Ciocan. „Sărbătoarea Sfântului Andrei a fost fixată de creştini în noaptea de 29 spre 30 noiembrie", adaugă etnologul.

Legendă derivată din scrierile biblice

Se spune că sfinţii Petru şi Andrei, pe lângă faptul că erau pescari, aveau şi turme de oi. „Atunci când l-au urmat pe Isus, cei doi au lăsat turmele de oi în grija câinilor. Câinii au fost însă alungaţi de alţi oieri şi lăsaţi să se sălbăticească", spune Janeta Ciocan. Potrivit legendelor care circulă în tot Ardealul, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, Sfântul Andrei binecuvântează lupii, pentru ca aceştia să se poată înmulţi şi le dă dezlegare la pradă. „Obiceiurile de Sfântul Andrei diferă de la zonă la zonă, de la sat la sat, ba chiar de la familie la familie. În principiu, oamenii nu scot în această noapte gunoiul din casă şi nu împrumută foc. Se spune că, în noaptea acestui sfânt, lupoaicele umblă din casă în casă încercând să mănânce cărbuni încinşi din sobele oamenilor. Astfel, animalele sigur vor procrea", adaugă etnologul.

Haosul pune stăpânire pe pământ

„Potrivit legendelor populare, în această noapte, haosul pune stăpânire pe pământ. Se spune că strigoii, vii şi morţi, deopotrivă, bântuie gospodăriile oamenilor. Strigoii morţi ies din morminte, iar cei vii - care, d