Rugbiştii care au calificat România pentru a şaptea oară la Cupa Mondială au salarii de 15 ori mai mici decât cele ale „tricolorilor“ care n-au mai ajuns la un Campionat Mondial din 1998. Rugby-ul ne-a adus sâmbătă a şasea calificare la Cupa Mondială. Asta în vreme ce în sportul cu balonul rotund ultima prezenţă la un turneu final datează din 1998.
Pentru a vă face o idee despre cât se câştigă pe plan internaţional, vă vom spune, de pildă, că Jonah Lomu, unul dintre cei mai cunoscuţi rugbişti din toate timpurile, avea un contract anual de circa un milion de dolari cu Federaţia din Noua Zeelandă.
Cam acelaşi salariu, dar în euro, încasa mijlocaşul la deschidere englez Jonny Wilkinson, anul trecut, în timp ce omologul său din selecţionata All Blacks, Dan Carter, primeşte 600.000 de dolari din partea NZRFU.
Nici primele de victorie sau de obiectiv nu se pot compara, în rugby, cu cele din fotbal. La noi rugby-ul rămâne profesionist mai mult pe hârtie drept pentru care nici salariile practicanţilor săi nu sunt formidabile. La sfertul de finală a Cupei României, de pildă, jucătorii Griviţei au venit direct de la serviciu, ei fiind amatori 100%.
Fără cluburi aşezate pe baze cu adevărat profesioniste, jucătorii de pe aici s-au transferat în Franţa, mai mereu, pe un rând de echipament şi câteva baloane de joc, în vreme ce la fotbal milioanele de euro au umplut conturile cluburilor, dar şi ale conducătorilor acestora.
Amatorii, în jur de 3.000 de euro
Cel mai bine plătiţi rugbyşti români, cu salarii de 15.000 de euro pe lună, sunt Marius Tincu şi Ovidiu Toniţă, care au un statut deosebit: cu USA Perpignan au câştigat campionatul în 2009, fiind finalişti în iunie trecut.
În Pro D2 (liga a doua), salariile variază între 5.000 şi 7.000 de euro. Cam pe acolo s-ar plasa Alex Manta sau Bogdan Bălan, de pildă, legit