De un număr bun de ani, o văd în parcul din preajma casei pe o doamnă care plimbă de câteva ori pe zi un căţel. Faptul în sine n-are nimic deosebit, doar că, indiferent de starea vremii şi de ora la care e scos din casă, căţelul duce în gură, plin de importanţă, cu un aer de triumf chiar, o jucărie de cârpă. Un cocoş. Se schimbă guvernele, cad MIG-uri, au loc atentate în Bagdad, noii miniştri fac greşeli gramaticale, euro când se depreciază, când se apreciază, lideri de sindicat obezi apără la televiziune drepturile flămânzilor, moţiunile opoziţiei cad una după alta, ce mai încolo, încoace, se întâmplă tot timpul ceva, numai căţelul doamnei nu-i dă drumul din gură cocoşului de cârpă.
Cehov are o povestioară cu un domn, care a trecut vreme de treizeci de ani prin faţa unei băcănii având în fereastră un slogan comercial mai mult decât provocator: Zilnic, un bogat sortiment de ţipari! Zilnic, domnul s-a întrebat cine mănâncă atâţia ţipari, încât să existe un comerţ specializat şi prosper cu ţipari, câte neamuri de ţipari vor fi existând pe lume, ce gust or fi având ţiparii, dacă se găsesc în cartier atâţia consumatori şi alte întrebări la fel de sâcâitoare. Treizeci de ani şi-a muncit mintea, când ar fi fost mai simplu să intre în magazin şi să se lămurească. Era vorba nu de ţipari, ci de ţigări!
Ani întregi m-am întrebat ce-o fi ducând căţeluşa în gură, de ce e atât de mândră şi de ce nu mănâncă odată şoarecele ăla, dacă tot l-a prins? Proiectam, cum s-ar spune, nişte frământări şi nişte interese profund omeneşti asupra unui căţel profund mulţumit cu lumea lui şi cu modul lui de viaţă. Dintr-o dată mi-am dat seama că povestea asta cu un căţel care-şi vede liniştit de treburile lui înseamnă mai mult decât ce se vede din ea, în grabă în fiecare zi. Povestea lui Cehov vrea să spună că putem trăi în eroare vreme de decenii, doar f
