Au facut 6 ani. Am tot umblat cu masina si le-am ascultat pe larg sarbatoarea de luni, concerte live, rememberuri cu diversele campanii din anii trecuti, muzici si faze. Le zic la multi ani. Dar pentru a doua zi de dupa serbare, le zic si niste chestii enervante, poate cu folos. Textul asta e varza acra pentru mahmureala.
Mai intii de toate, Guerrila a insemnat muzica diferita. Intr-o mare ZuKissetc radioul asta a aparut providential sa mai schimbe soundul. dintr-o data am putut si eu atunci sa ma bucur ca CD-urile din masina mi se mai aud si la radio. Si ca nu-s un autist trist intr-o mare de vehicule care behaie estival.
Guerrilla a aparut si cu mesaj poliltic, social, cel putin in campaniile de inceput. Dar l-a ratat. Au avut nesansa ca au pornit direct pe aripa glam-guerrilla. Si-au asumat din start un public care n-avea nimic cu ideea de “Guerrilla”, adica mesaj subversiv, incomod transmis direct impotriva puterilor de orice fel. Era, pe linia Exarhu, doar asa, civilizat antipopulist. Stiu ca era deja ceva pe atunci. Dar mor cind vad ce pasi mici facem, cu o multime de resurse si de ezitari.
Au vizat un soi de clasa de mijloc blazata si vag eco-interesata. Calcul gresit – astia tradeaza si mint cel mai mult. Nu ii mai intereseaza nimic, sint complet inrobiti si se dau si mega intelepti. Burghezie guerrilloasa nu exista.
Nici nu aveau cum sa nu rateze cind discursul eco practicat de un Mihaiu sa zicem era completat de un neoliberalism sclipicios presarat cu ceva conservatorism de Dilema prezent in multe din comentariile purtatoare de atitudine.
Miza din ultima vreme pe muzica romaneasca noua ar fi trebuit sa fie politica de post de acum multi ani. Bine ca s-a intimplat acum. Si doar la Guerrilla mergea. Ca in restul fm-ului e ca o cimpie de aia ca la marginea Militariului plina de Carrefoururi si Bricostoreuri antiimaginatie.
