În România pe care o visez oamenii nu se strivesc, după nopţi de frig şi de nesomn, în faţa unor oseminte, fie ele şi de sfânt, pentru că ştiu că nu de acolo vine mântuirea. Inima bună o au din felul în care, plimbându-se încolo şi încoace, sunt gata să ajute o mamă să urce căruciorul pe nişte scări, să aibă răbdare cu un bătrân care coboară anevoie din autobuz sau să spună "Scuze!" atunci când au atins pe cineva, din greşeală, pe stradă. Pacea sufletească le vine din modul în care îşi fac conştiincios jobul, mărunt sau nu, în fiecare zi, fără să se gândească că meritau mai mult şi că doar răutatea celorlalţi sau o festă a destinului i-a îndepărtat de locul care li se cuvenea în lume. Au prieteni fiindcă nu li se sfârşeşte lumea atunci când se uită la capra vecinului şi descoperă că e mai frumoasă şi mai sănătoasă decât a lor. Au noroc pentru că au încredere în viaţă, sunt sănătoşi pentru că ştiu să aibă grijă de ei şi de ceilalţi, sunt fericiţi pentru că au învăţat să fie recunoscători pentru lucrurile pe care le au. Şi să lupte pentru lucrurile pe care nu le au, dar pe care şi le doresc.

În România pe care o visez oamenii nu se strivesc, după nopţi de frig şi de nesomn, în faţa unor oseminte, fie ele şi de sfânt, pentru că ştiu că nu de acolo vine mântuirea. Inima bună o au din felul în care, plimbându-se încolo şi încoace, sunt gata să ajute o mamă să urce căruciorul pe nişte scări, să aibă răbdare cu un bătrân care coboară anevoie din autobuz sau să spună "Scuze!" atunci când au atins pe cineva, din greşeală, pe stradă. Pacea sufletească le vine din modul în care îşi fac conştiincios jobul, mărunt sau nu, în fiecare zi, fără să se gândească că meritau mai mult şi că doar răutatea celorlalţi sau o festă a destinului i-a îndepărtat de locul care li se cuvenea în lume. Au prieteni fiindcă nu li se sfârşeşte lumea atunci când se uită la capra vecinulu