Timişoara a ajuns într-o situaţie jenantă. Societatea care se ocupă cu termoficarea s-a trezit cu gazul tăiat pentru că nu avea facturile achitate. Apoi a început circul. Autorităţile s-au milogit de furnizorul de gaz să deschidă robinetul. S-a constituit un comitet şi primarul s-a certat cu prefectul.
Nu e foarte clar pentru ce s-au răţoit, dar e cert că au făcut gargară electorală. Unul obişnuit să-şi scuze incompetenţa aruncând vina în cârca „celor de la Bucureşti", altul obligat să ţină partea guvernului pe care îl reprezintă.
În acest timp timişorenii aveau o problemă. Plătitori disciplinaţi ai facturilor tot mai dolofane, zeci de mii de timişoreni s-au trezit în frig şi fără apă caldă. Primăria şi Colterm nu au plătit mai departe furnizorului de gaz. Aşa cum este normal, furnizorul a închis robinetul.
Timişoara e un oraş ajuns într-o situaţie jalnică. De ani de zile oraşul bălteşte. Serviciile publice lasă tot mai des de dorit şi sunt înglodate în datorii. Asta deşi, repet, timişorenii sunt plătitori cuminţi de taxe şi impozite. Le achită chiar şi pe cele care sunt jaf la drumul mare, cum e birul de parcare Telpark, impus de peste 10 ani şi din care nu s-a făcut nimic serios. Lucrări importante zac abandonate, se mişcă lent sau sunt făcute de mântuială, cel mai bun exemplu fiind podul din Calea Şagului, aflat de patru ani în reparaţii. Impresia generală este că oraşul nu mai e administrat.
Desigur, cei care au fost aleşi să administreze Timişoara nu au absolut nicio vină. „Cei de la Bucureşti" sunt vinovaţi pentru tot răul din ograda noastră. Tipul acesta de atitudine, a omului care nu-şi asumă niciodată impotenţa şi nepriceperea, s-a transformat la Timişoara în politică locală.
Efectele se văd pe străzi şi mai nou în calorifere.
