Recunosc, ok, nu e nevoie să deveniţi violenţi. Azi m-am uitat la Acces Direct. Eram în trecere via telecomanda şi m-am oprit de curiozitate să văd care mai e agenda barfei naţionale. Dacă nu ştiţi, subiectul fierbinte al zilei este potenţialul divorţ dintre Moni şi Mini … ăstaaaa… Iri. Înţeleg că domnul a făcut baie cu două “răţuşte” care nu aveau acordul nevestei în acest sens, iar doamna s-a supărat şi a plecat din ţară. Şi că aseară Moni a venit şi Iri a aşteptat-o la aeroport cu un buchet de crini imperiali. Şi că avionul a avut 40 de minute întârziere. Şi că Iri s-a certat cu un agent de pază, că badigarzii lui au îndepărtat jurnaliştii…
Moni n-a făcut declaraţii, n-a zis “Da, dom’le, divorţez”, dar mimica ei a fost interpretată degrabă ca o privire rece aruncată soţului mititel şi infidel. O specialistă în astrologie sau horoscopologie sau aşa ceva, se dădea cu părerea despre potenţialele efecte ale lunii în casa celor doi.
N-am avut răbdare să mă uit prea mult dar subiectul mă urmăreşte. Să zicem că trecem peste diferenţa de înălţime, de vârstă, preocupări şi cont în bancă. Dar nunta în direct, naşterea copilului în direct cu breaking news-ul de rigoare, toată viaţa pusă pe tapetul micului ecran şi pe prima pagină a tabloidelor? De ce ar face cineva aşa ceva? De ce ar renunţa la intimitate, la viaţa personală, pentru a hrăni curiozitatea morbidă a unora care, cel mai probabil, nu fac mare lucru cu/în viaţa lor? How low can one go?
Şi, de asemenea, ce fel de persoane sunt cele care urmăresc cu sufletul la gură o asemenea poveste? Sau toate mizeriile care apar în tabloide, gen Bianca lu’ Bote şi mai ştiu eu ce alte personaje de soiul ăsta? Jurnalism? Pardon!
Nici nu ştiu dacă m-am enervat sau m-am întristat, pe bune! Probabil că întrebările mele sunt retorice dar poate s-o găsi totuşi vreo explicaţie suficient de rezonabilă, una c
