„Cenuşăreasa“, un spectacol de colecţie cu păpuşi de poveste, se joacă de 20 de ani la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti, pe muzica lui Gioacchino Rossini. Cea de-a şasea ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie „Bucurii pentru copii. Spectacole de colecţie“ se desfăşoară până du-minică la Sala Lahovari a Teatrului Ţăndărică.

În cadrul festivalului, la categoria spectacole de colecţie, s-a jucat luni dimineaţă „Cenuşăreasa", în regia lui Silviu Purcărete, cea mai longevivă montare din istoria Teatrului Ţăndărică. Timp de 20 de ani, „Cenuşăreasa" a avut aproape 600 de reprezentaţii. Spectacolul a fost pus în scenă în decembrie 1989, în perioada directoratului Michaelei Tonitza-Iordache, şi a avut premiera la Berlin în 1990, în cadrul unui festival de operă. În acea perioadă se montaseră la Bucureşti, la Ţăndărică, primele opere cu păpuşi - „Cenuşăreasa", „Bastien şi Bastienne", „Bărbierul din Sevilla".

Spectacolul, folosind tehnica tijelor ca procedeu de mânuire, a fost ulterior jucat în limba română, în engleză, în franceză şi acum se doreşte interpretarea lui şi în spaniolă. Este singura montare din repertoriu care este reprezentată într-o cutie de paravan, pe muzică de operă - „Cenuşăreasa" lui Gioacchino Rossini.

Pe scenă, dintr-o cutie se dezvăluie o lume în miniatură, cu metamorfoze miraculoase, cu stele şi fulgere, cu mâini de zână albe supradimensionate. Purcărete a creat o feerie cu păpuşi cu chip de porţelan, cu oglinzi, cu o baghetă magică ce te poartă până la stele şi te transformă într-o prinţesă, dăruindu-ţi ca bonus şi un prinţişor cu o mustăcioară pana-corbului.

Păpuşile îmbrăcate în costume ravisante se aliniază în dansuri de societate şi se învârt în ritmul ameţitor al muzicii lui Rossini în cămăruţe de sticlă, care încadrează paravanul, în scenografia lui Carmen şi Gheorghe Raszovschi. @N_P