Ce e în neregulă cu acest lucru?

E în neregulă pentru că în acea Comisie de petiţii a Parlamentului European se judecă petiţiile cele mai diverse adresate de cetăţeni parlamentarilor, nu cereri, plângeri ale parlamentarilor care îşi asociază sau îi constrâng într-un fel sau altul pe oamenii de bună-credinţă să se adreseze Parlamentului. Asta e o primă problemă de formă. Pe urmă, e adevărat că a fost o discuţie foarte agitată la care a participat, din partea grupului socialist, Victor Boştinaru şi doar el, nu mai era nici un alt socialist, nici român, nici de o altă culoare. La un moment dat a apărut, chemat în grabă, unul dintre membrii acestui grup, care a cerut să nu se mai voteze. A participat, de asemenea, Norica Nicolai din grupul liberal, de asemenea, era singura liberală, nu doar din România, ci singurul liberal din grupul liberal, mai erau câţiva verzi şi un mare număr de colegi de-ai noştri din grupul Partidului Popular European. Am discutat acea cerere, am făcut precizările, şi eu şi Traian Ungureanu, şi, cum fuseseră invitaţi reprezentanţii autorităţilor din România, am spus că formula se referă nu atât la presă şi la chestiunea libertăţii presei, cât la un tip de comportament al oamenilor politici care-şi subordonează jurnaliştii şi care construiesc campanii de presă pentru a şantaja de fapt instituţiile statului român. Bineînţeles că o mare parte dintre cei care se aflau la dezbatere în acel moment auzeau pentru prima dată de acest lucru şi vreau să vă spun că am fost şi eu şocat să descopăr cum parlamenmtarii din România, e adevărat, din grupurile astea, socialist şi liberal, au prezentat lucrurile ca şi când ar fi fost vorba de cu totul altceva decât campaniile de presă la comandă. De altfel, unul dintre ei sugera că orice text din presă este un text la comandă şi a dat exemplu campaniei pentru tutun, spunând că asta e o comandă a statului şi