In 2010 s-au implinit 105 ani de la data cand revista germana "Annalen der Physik" a publicat primele articole ale lui Albert Einstein: "Zur electrodynamik bewegter korper" - "Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare" si "Ist die Tragheit eines korpers von seinen energienthalt abhanging" - "Depinde oare inertia corpurilor de cantitatea de energie pe care o detin?" punandu-se astfel bazele teoriei relativitatii.
Avand un profund caracter stiintific, teoria realtivitatii a interesat de la inceput marele public datorita rezultatelor sale senzationale. Ideile formulate de Einstein in 1905 au produs schimbari adanci in stiinta, atragand in timp, atat atentia matematicienilor cat si filosofilor, cu repercursiuni importante in diverse domenii.
Din publicatiile de specialitate, ideile si rezultatele acestei teorii au trecut in scurt timp in paginile ziarelor, uimind cititorii de rand cu noile cuceriri revolutionare ale stiintei. Caracteristica principala a acestei teorii este tocmai generalitatea ei. Nu este in sine teoria unui anumit fenomen, dintr-un anumit capitol al fizicii, ci este o teorie generala, in legatura cu notiunile fundamentale de spatiu si timp, pe care se sprijina intreaga cunoastere stiintifica.
Teoria relativitatii restranse a lui Einstein a dovedit ca mecanica newtoniana nu are generalitatea de care s-a vorbit mai bine de doua secole. Bazandu-se atat pe principiul relativitatii, cat si pe principiul constantei vitezei luminii in vid, aceste mistere de nepatruns inca starnesc obiectii serioase.
Imposibilitatea de a explica rational postulatul constantei vitezei luminii, obliga in continuare specialistii din domeniu sa incerce expunerea teoriei relativitatii pe baza unor alte postulate, mai apropiate de intelegerea curenta. Deosebirile dintre mecanica clasica si mecanica relativista apar numai in domeniul
