România este unul dintre cele 27 state europene participante la cel de-al III-lea Summit UE-Africa, organizat în perioada 29-30 noiembrie 2010, la Tripoli, capitala Libiei. Înainte de 1989, România avea o politică africană proprie. Acum, Bucureştiul încearcă să recupereze spaţiul pierdut folosind mai ales formulele de dialog şi cooperare dintre Uniune şi Africa. Ministrul Afacerilor Externe explică despre ce cooperare mai poate fi vorba între România europeană şi Africa.
România are interese pentru stabilitatea şi prosperitatea partenerilor săi, nu numai în vecinătatea imediată - în cea vestică şi cea din Balcani - dar şi în vecinătatea sudică a Uniunii din care facem parte, şi ea apropiată prin intermediul Mării Negre şi a Mării Mediterane. Prin Uniunea Europeană ne învecinăm practic cu Africa de Nord. Trebuie să învăţăm, la 3 ani de la integrarea europeană, să gândim mai amplu, mai global, de pe postamentul mai înalt al apartenenţei la o organizaţie regională cu acoperire geografică mondială.
Planul de Acţiune care va fi adoptat la summit-ul de la Tripoli conţine ambiţii şi obiective, mecanisme şi modalităţi de aplicare comun asumate şi împărtăşite de ţările din cele două continente. Sperăm ca aceste acţiuni să producă efecte cât mai curând, efecte tangibile pentru populaţia din ţările noastre. Să nu uităm că relaţia strategică dintre UE şi Africa se fondează şi pe un atu demografic cardinal: este vorba de un spaţiu care reuneşte 1.5 miliarde de oameni.
O relaţie solidă între UE şi Africa sau la nivel bilateral între oricare dintre ţări trebuie să funcţioneze ca o relaţie de parteneriat. Aceasta este şi logica în care se înscrie summitul de la Tripoli, prin încercarea de a identifica căile de depăşire a stadiului actual al relaţiilor bazate preponderent pe asistenţă pentru dezvoltare.
România este dispusă şi pregătită să reia relaţ
