„Wikileaks atacă numai democrațiile, lăsând de o parte statele totalitare şi practicile lor” (Libération). „Secretul nu este, în esență, malefic; numai folosirea lui poate fi malefica” (La Croix). „În inima diplomației americane” (Le Monde). „Pentru Casa Albă, documentele publicate nu exprimă politica Guvernului” (Osservatore Romano). „Wikileaks deschide valiza diplomatică” (Financial Times). „Piețele financiare sfidează zona euro” (La Tribune).
Aproape toate ziarele franceze şi europene condamnă publicarea documentelor secrete de către Wikileaks.
De la Figaro la Libération, în cea mai mare parte a ziarelor franceze şi europene, divulgarea corespondenţei diplomatice a departamentului de stat american este condamnată fără ambiguitate.
Condamnarea este totală în Le Figaro, unde Pierre Rousselin scrie că este vorba de „un act răuvoitor caracterizat de un exhibiționism care neliniștește. Încă o dată, ayatolahii transparenţei induc în eroare lumea", regretă cotidianul conservator. Publicarea celor 250.000 de documente, fără nici cel mai mic efort de selectare, nu corespunde deloc dreptului la informare al opiniei publice. Cum ne putem oare imagina că se poate lucra pentru pace în lume fără un minim de discreție?
Laurent Joffrin, editorialistul cotidianului Libération scrie că „într-o lume traversată de conflicte violente, un stat are dreptul să îşi apere secretele legate de apărare, de a discuta cu aliații sau adversarii săi cu toată discreția şi chiar să organizeze operațiuni speciale”. Este un paradox, consideră Libération, că „Wikileaks atacă numai democrațiile, lăsând de o parte statele totalitare şi practicile lor. Oricum dacă putem găsi ceva pozitiv în această afacere este că machiavelismul diplomaților este mult mai mic decât ne-am fi așteptat”.
Dominique Quinio, în La Croix, consideră că „secretul nu este, în esență, malefic. Numai fo
