A publicat un volum de versuri, iar numele i-a fost trecut într-o antologie de poezie, detalii care au măgulit-o, dar pe care nu le-a lăsat să o schimbe ca om.

Făptură fragilă, însoţită mereu de timiditate şi încercată de melancolie, Rodica Ion a reuşit să surprindă de multe ori cu forţa mesajelor strecurate în cuvintele ce-i construiesc versurile. Pune acest lucru pe seama existenţei sale nu întotdeauna armonioasă şi lipsită de probleme.

Puternic ancorată în realitatea pe care o trăieşte în fiecare zi, autoarea volumului „Stele de catifea - versuri de album“ mărturiseşte că a reuşit să păstreze echilibrul între lirism şi viaţa socială datorită pasiunii pentru scris.

„Bucurii sau necazuri, le pun pe hârtie“, spune ea.

Venind din timpuri în care elevii făceau un cult pentru unii dintre profesorii lor, numindu-i cald dascăli, sau se temeau de rigoare şi severitatea lor, Rodica Ion recunoaşte că un merit în apropierea sa de scriitură l-ar avea şi profesorul de română din liceu, Petre Ciobanu.

„Era foarte dur cu noi şi nu reuşeam cred niciunul să-l înţelegem atunci. Eu l-am înţeles târziu şi m-am bucurat să îl văd cu alţi ochi la câţiva ani de la terminarea liceului. Prefaţa cărţii «Stele de catifea» este scrisă de dumnealui“, îşi continuă povestea.

Pentru că experienţa publicării primului volum nu a fost nici uşoară, nici lipsită de peripeţii, a decis să opteze şi pentru un format electronic al cărţilor. Ca să-şi poată culege singură textele, s-a înscris la cursuri de profil. Pentru că mult timp a publicat pe internet, a început să aibă ecouri la ce scria, să primească aprecieri de la iubitorii poeziei şi şansa de a fi unul dintre poeţii menţionaţi în antologia realizată de Valentina Becart.

Călăuzită de emoţie

Şi-ar fi dorit ca doar proza şi poezia să-i fie ocupaţii în viaţă, însă nu s-a putut şi timpurile de acum