În România numai fraierii plătesc taxe. Aşa a descris situaţia actuală un director BNR. Unii plătesc, alţii nu, dar beneficiază toţi de aceleaşi servicii publice, aşa proaste cum sunt. Unii muncesc, alţii nu, dar toţi primesc ceva; de la patron, de la stat sau de la primar. Unii taie chitanţe,
alţii nu. Cei care taie dau oameni afară sau dau faliment. Cei care nu taie, dintre care prea puţini sunt prinşi şi băgaţi în puşcărie, îşi cumpără vile şi maşini şi îşi permit să vândă la ce preţ vor.
O treime din economie trăieşte doar pentru ea, fără a contribui cu nimic la bunăstarea celorlalţi. Ceilalţi, cei 70%, muncesc şi pentru ei şi pentru cei 30%, cu care îşi împart contribuţiile, taxele şi impozitele sub forma serviciilor publice, aşa proaste cum sunt. Importanţa unui impozit nu este dată de suma colectată, ci de ceea ce se face cu acei bani. Dacă statul nu combate evaziunea, pentru a colecta mai mult la buget şi nici nu combate corupţia dintre mediul privat şi stat, pentru ca aceşti bani să aducă bunăstare pentru toţi, nu doar pentru unii, cei mai mulţi dintre români vor fi în continuare fraierii statului. Statul nu are nevoie de un PIB mai mare, de un deficit bugetar mai mic sau de investiţii străine. Are nevoie de încrederea şi cooperarea cetăţenilor lui, pe care trebuie să îi servească prin instituţiile sale. Cel mai important lucru, acum şi oricând, este ca noi să nu mai fim fraierii statului.
În România numai fraierii plătesc taxe. Aşa a descris situaţia actuală un director BNR. Unii plătesc, alţii nu, dar beneficiază toţi de aceleaşi servicii publice, aşa proaste cum sunt. Unii muncesc, alţii nu, dar toţi primesc ceva; de la patron, de la stat sau de la primar. Unii taie chitanţe,
alţii nu. Cei care taie dau oameni afară sau dau faliment. Cei care nu taie, dintre care prea puţini sunt prinşi şi băgaţi în puşcărie, îşi cumpără
