România, peste un număr de ani necunoscut. Cum treci graniţa, respiri parcă un aer puternic ozonat, care-ţi dă o stare de euforie. Vameşii eficienţi, amabili şi poligloţi, dirijează cu gesturi ferme zecile de autocare cu turişti, care se hlizesc de după geamuri, făcându-le semne prietenoase. Au reputaţia că sunt cei mai incoruptibili din Europa, tentativa de a-i mitui

fiind pedepsită la fel de drastic precum contrabanda, traficul de persoane şi de stupefiante, în depistarea cărora au un nas de copoi. Şirul de maşini curge spre interiorul ţării, pe una din cele douăsprezece autostrăzi care se deschid din Capitală către frontiere, precum un evantai uriaş. Sunt netede ca în palmă, mărginite, în zonele de şes, de ogoare îngrijite, de plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie, care, primăvara, aruncă ploi de petale peste benzile de asfalt. Carpaţii se văd în depărtare, drepţi şi întunecaţi. Pe pantele lor, cândva jupuite, pădurile cresc la loc, brazii tineri vindecând pământul rănit de fierăstraie. Românii au făcut o pasiune pentru natură. Educaţia ecologică începe în grădiniţă şi continuă la facultate ("institutele verzi" sunt pepiniere de inventatori şi specialişti în industrii nepoluante şi metode de reciclare), cultivă bio, consumă bio, exportă bio (sloganul "Roşia noastră e mai gustoasă şi mai sănătoasă" a făcut furori pe continent, iar Bălţata românească, cea căreia vieţuitoarele câmpurilor îi aduc ofrande vegetale, a învins văcuţa Milka) şi sunt cei mai mari apărători ai mediului. Nimeni nu-şi explică această rapidă transformare, marcată de un 1 Mai, când clasa muncitoare a ieşit, ca de obicei, cu grătarul şi lada cu bere la iarbă verde şi când, pentru prima dată în istorie, la plecare, pajiştile au rămas atât de curate, că păreau date cu aspiratorul. Nu este primul domeniu în care românii au dat dintr-o extremă într-alta, spun analiştii. Corupţia apro