Scriitorul Adrian Păunescu a comentat pentru Jurnalul Naţional rezultatele sondajului CURS din septembrie-octombrie 2009, spunând că premiul este şi o răsplată pentru ceea ce a făcut până atunci, aşa cum este şi asumarea unei obligaţii de a face mai mult şi mai bine.
Jurnalul Naţional: Domnule Adrian Păunescu, vă asteptaţi să fiţi cel mai apreciat scriitor din România ultimilor 20 de ani?
Adrian Păunescu: Nu mă aşteptam să apară un asemenea sondaj privitor la literatură. Eram chiar împăcat cu gândul că despre mine în timpul vieţii nu se va mai scrie nimic pozitiv. Câţiva ani la rând, o televiziune pe care o preţuiesc şi cu care colaborez în deplină demnitate, Realitatea, a făcut asemenea sondaje, dar cineva, probabil, un coleg literat, nu a acceptat să dea rezultatele şi să ies eu câştigător. Mai mult decât atât, văzând că tot eu ies învingător, în fiecare an, acel brav bărbat a desfiinţat concursul la acea categorie de scriitori. Faptul m-a umilit, dar mi-am dat seama că există dureri şi mai mari, cum ar fi moartea prea timpurie a unor mari scriitori cu care am fost contemporan. De aceea primesc vestea că publicul românesc mă consideră cel mai bun scriitor al ultimilor 20 de ani cu satisfacţie. Vorba unui prieten: când voiau să vă îngroape, vă recunoşteau valoarea de până în 1990, acum ei trebuie să muşte din piatră. Sunteţi cel mai bun şi în ultimii 20 de ani. A treia parte din cititorii români vă crede cel mai bun scriitor român de după 1989. Îmi închipui câtă supărare trebuie să fi produs vestea în centrele infectate de minciuni cu privire la mine, dacă o doamnă cu care nu am avut nici un fel de dezacord şi care ar putea fi mai senină pentru că a primit Premiul Nobel, doamna Herta Müller, a găsit cu cale să se mire că mai exist, că n-am murit şi că mai scriu. Scriu, doamnă Herta, scriu şi aş constata, din lipsa de lumină a privirii dumneavoast
