- Diverse - nr. 682 / 30 Noiembrie, 2010 Toate drumurile duc la Alba Iulia! Nevazute buciume ne cheama, dinspre Apuseni, spre Cetatea Viteazului Mihai, faptuitorul, la 1600, al primei Uniri, implinire a "pohtei ce-a pohtit"! Pana la noi, prin nopti geroase, se mai aude trosnetul oaselor "regelui Daciei" _ Horea, rasuna tanguirea fluierului Iancului, adunandu-i pe toti cei de un neam sub acel unic ideal national, sub sceptrul limbii, mosiei si al legii stramosesti. Toate drumurile duc la Alba Iulia! Si gandul se intoarce spre pamantul unde isi duc somnul de veci ai nostri parinti si frati, mereu cu cutitul in rana, ridicandu-se pentru mantuirea Neamului sub acea splendida "Marseillaise" romaneasca: "Desteapta-te, romane!". Ei stiau prea bine ca Romania fara Transilvania nu poate fi conceputa! Sfasiati de istorie, ei stiau ca ruperea de marele trup nu poate dura, ca numai Unirea cea Mare poate fi adevaratul act de dreptate. Si, mai ales, stiau, din mosi-stramosi, ca Ardealul romanesc trebuie sa dainuiasca, pe veci, cat cerul si pamantul. Si s-au rugat, in acel "Tatal nostru", cu Nicolae Iorga: "Da, Doamne, prieteni credinciosi Neamului!". Iar cand a venit vremea, au vorbit si armele! S-au intors, pe rand, la rosturile, la locul lor si in vechile hotare, si Basarabia, si Bucovina, si Transilvania! La 1 Decembrie 1918 a batut ceasul istoriei. Ceasul nostru de aur! Toate drumurile duc la Alba Iulia! La 92 de ani, inimile noastre bat la unison, ca romani "ai tarii" _ cum exclama Vasile Goldis. Atunci am izbandit, pentru totdeauna, sub "clopotele invierii unui neam". Azi, clopotele invierii repetate ne cheama de pe vaile Muresului, Gurghiului si Tarnavelor spre Mecca romanismului. Noi, cei cu istoria invatata nu doar din carti, ci de-a dreptul traita, avand pe palme dovezile temeliei Neamului, intram pe poarta Cetatii Albei Iulia si cu gandul la primul martir al Unir