Zicea odata Chester Bowles, un oarecare hatru american, ca guvernul este prea mare si prea important pentru a fi lasat pe mana politicienilor. Adevarata axioma, as spune, cel putin pentru situatia din Romania de azi, tara unde legea are echivoc.
Sa luam, de pilda, in discutie fatidica cifra 221. Ea reprezinta doua legi. Una aparuta in 2008, ca de, erau alegeri, cealalta in 2009. Prima se refera la salarizarea profesorilor, cu cresteri de 50%, care de fapt insemnau 37%, urmatoarea la fostii detinuti politici.
In cazul ambelor categorii, dar mai cu seama a celor din invatamant, atitudini ostile au venit din toate directiile. N-au existat persoane mai hulite, supuse unui oprobriu cvasigeneral, asa cum au fost slujitorii scolii in acele momente.
Parca dandu-le ascultare, Guvernul a reactionat prompt, iar echipa lui Boc a scos din buzunarele, in care pe timpul campaniei electorale tinea Constitutia, un condei cu care a semnat o ordonanta.
Aceasta trimitea cu mult mai departe si esalonat veniturile profesorilor, drept castigat de altfel in instanta. Guvernul a apasat grosier grumazul puterii judecatoresti, limitandu-i arbitrar efectul.
Marirea salariala a fost "ciuruita" cu o sita intinsa pe trei ani, respectiv 2011-2012-2013. In afara gestului discretionar, greu poate fi motivata o asemenea masura.
Unui portarel zelos, care-ti flutura amenintator la usa hartia de executare, ii poti oare sugera sa vina anual, pana se implineste sorocul dictat de guvern?
Cat priveste cealalta lege, tot 221, cu reparatii morale si materiale ce trebuie acordate fostilor detinuti politici, cazul devine si mai intortocheat, ba de-a dreptul uluitor, daca ne gandim ca, asa cum spunea istoricul Adrian Cioroianu: "guvernul Boc incalca Constitutia. Cheltuie bani pe prestigiu, nu pe dreptate".
Invinuind ac
