Îmi place România, dar nu îmi place statul, adică tot aparatul ăsta politic şi birocratic care nu face nimic pentru noi. Care ne obligă să stăm la cozi pentru a-i da bani, care ne obligă să facem şapte ore de la Bucureşti la Suceava, care ne trimite în spitale din care ieşim cu mai multe boli decât am avut.

Îmi este din ce în ce mai greu să fac distincţia dintre România mea - care înseamnă Marea Neagră, Munţii Carpaţi, mănăstirile din Moldova, gârla de la Ialomiţa când mergeam la ţară şi bostănăria de pe deal - şi stat. Dar, pentru că îmi place România, mă străduiesc întotdeauna să fac această distincţie. De Ziua Naţională, îi doresc României şi le doresc românilor să "învingă" statul, să îl transforme, să îl facă mai competent, mai eficient şi mai omenos. Şi - de ce nu ? - mai patriotic, pentru că, dacă şi statul ar iubi România, atunci lucrurile ar intra pe un făgaş de normalitate. Şi atunci aş putea să spun nu doar România mea, ci şi statul meu.

Îmi place România, dar nu îmi place statul, adică tot aparatul ăsta politic şi birocratic care nu face nimic pentru noi. Care ne obligă să stăm la cozi pentru a-i da bani, care ne obligă să facem şapte ore de la Bucureşti la Suceava, care ne trimite în spitale din care ieşim cu mai multe boli decât am avut.

Îmi este din ce în ce mai greu să fac distincţia dintre România mea - care înseamnă Marea Neagră, Munţii Carpaţi, mănăstirile din Moldova, gârla de la Ialomiţa când mergeam la ţară şi bostănăria de pe deal - şi stat. Dar, pentru că îmi place România, mă străduiesc întotdeauna să fac această distincţie. De Ziua Naţională, îi doresc României şi le doresc românilor să "învingă" statul, să îl transforme, să îl facă mai competent, mai eficient şi mai omenos. Şi - de ce nu ? - mai patriotic, pentru că, dacă şi statul ar iubi România, atunci lucrurile ar intra pe un făgaş de normalitate. Şi atunci aş pute