E ruptă în douăzeci şi două de milioane. Risipită în douăzeci şi două de milioane. Fiecare şi-a luat România lui, ca după explozia unei supernove.

Mi-aş dori ca, într-un Decembrie Întâi - care să cadă cât mai curând, curat ca prima ninsoare - să punem una lângă cealaltă Româniile noastre, s-o reîntregim. O să-şi recapete iarăşi forma inconfundabilă de care ne-a fost atâta dor.

Va fi ziua în care - potrivindu-ne, îngăduindu-ne - nu ne vom mai urî. Ne vom privi şi ne vom recunoaşte şi ne vom bucura că suntem românii aceleiaşi Românii…

E ruptă în douăzeci şi două de milioane. Risipită în douăzeci şi două de milioane. Fiecare şi-a luat România lui, ca după explozia unei supernove.

Mi-aş dori ca, într-un Decembrie Întâi - care să cadă cât mai curând, curat ca prima ninsoare - să punem una lângă cealaltă Româniile noastre, s-o reîntregim. O să-şi recapete iarăşi forma inconfundabilă de care ne-a fost atâta dor.

Va fi ziua în care - potrivindu-ne, îngăduindu-ne - nu ne vom mai urî. Ne vom privi şi ne vom recunoaşte şi ne vom bucura că suntem românii aceleiaşi Românii…