Nimic nu leaga mai bine o idila decat balsamul busuiocului, mireasma ierbii cosite, parfumul florilor, adulmecate seara, pe banca din parc, atunci cand natura stie sa vorbeasca in locul cuvintelor, ca sa te faca fericit.
Buchetul de crini, primit de o domnisoara curtata, poate explica mai bine decat orice prospect efectele aromoterapiei.
Terapia din templele stravechi
Medicamentele alina durerea de cap, induc somnul sau starea de veghe, iti deschid pofta de mancare, usureaza respiratia sau digestia, dar nu s-a inventat medicamentul care sa induca starea de iubire sau sa te transpuna in al noualea cer. Este reteta fericirii.
Omenirea a practicat aromoterapia inainte de a cunoaste despre ce este vorba. Se zice despre regina Cleopatra ca se imbaia in apa cu petale de trandafir pentru a se simti bine.
In temple s-a folosit intotdeauna tamaia, ca sa induca o anumita stare de spirit credinciosilor, iar leacurile "babesti" combinau inhalarea vaporilor din muguri de pin, eucalipt sau menta cu ritualuri mistice, menite sa nu scape din vedere nici puterea de sugestie.
Sa visam frumos
Stiinta a intervenit mult mai tarziu. Primele studii privind actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale, caci despre asta este vorba, se datoreaza lui J. Miguel si dateaza din anul 1894. El a observat efectul condimentelor asupra sanatatii - ceapa, usturoiul, cimbrul, mararul - si a ajuns sa prescrie solutii curative.
Medicii vremii au constatat socati ca anumite uleiuri volatile actioneaza eficient asupra nevrozelor si a insomniilor. Mai mult, continutul viselor se afla in corelare cu dispozitia de dinaintea adormirii putand fi influentat de aceasta.
Un anumit parfum poate genera un anumit gen de vise, o combinatie de parfumuri induce o anumita evolutie a somnului, iar izurile neplacute po
