„Îndoiala nu este o stare plăcută, dar certitudinea este absurdă”, răspunde, citându-l pe Voltaire, Petre Roman, atunci când este întrebat dacă decembrie `89 a fost revoluţie sau, după cum susţin mulţi, lovitură de stat. La aproape 21 de ani de la momentul decembrie `89, fostul prim-ministru al României, şi cel care a cuvântat primul de la celebrul balcon al Comitetului Central rostind câteva fraze, pe care acum le consideră „relativ banale”, vorbeşte despre participarea la baricade, prinderea şi executarea lui Ceauşescu, dar şi despre „lovitura de stat” din septembrie `91, regizată de Iliescu & co sau despre delay-ul economic pe care îl are România faţă de alte ţări ale fostului bloc comunist.

Ultimii ani ai regimului Ceauşescu au fost unii în care cenzura şi opresiunea se înăspreau de la o zi la alta. Vă gândeaţi, în acele vremuri, că regimul comunist ar putea fi înlăturat printr-o revoluţie?

P. R.: Nu am crezut niciodată că răsturnarea regimului Ceuşescu se va face printr-o revoluţie. Concluzia discuţiilor pe care le aveam cu colegii de la Politehnică era că - întrucât lucrurile se mişcau în jur, în spaţiu ocupat de sovietici - ceva se va întâmpla şi la noi, însă nu ne aşteptam la o revoltă populară. Preconizam, mai degrabă, o slăbire a regimului pe partea Perestroika.

Ati mai avut, şi înainte de momentul decembrie `89, iniţiative de revoltă?

P.R.: În cadrul Politehnicii, da. Am avut momentul public din 1986 – ca doar momentele publice contează. Atunci, în Senatul Politehnicii s-a făcut o prelucrare a Legii Secretului de Stat care a fost ultima mare iniţiativă a lui Ceauşescu de a înlătura orice fel de protest. În acea încăpere era stansă toată „crema” Politehnicii împreună cu un colonel de la Securitate, care „ne veghea”. La un moment dat, m-am ridicat şi am spus că acea lege nu era altceva decat un act stalinist