Boc a fost fluierat copios de mâna de bucureşteni prezenţi la manifestările dedicate Zilei Naţionale a României (detalii aici), chiar dacă subiectul nu avea nici o vină că se afla acolo. „Eu am aflat ieri. Preşedintele m-a desemnat”, a fost reacţia şcolărească a premierului. Uneori, mai că aş crede despre Traian Băsescu că se comportă ca un copil sadic, căruia îi place să chinuiască animăluţele, altfel nu se explică de ce l-a expus inutil pe Boc unei adunări publice din care nu avea cum să iasă altfel decât huiduit, de ce nu a lăsat să curgă lucurile firesc şi constituţional, astfel încât Geoană să fie cel care umblă cu tradiţionala limbă de lemn ce se poartă în astfel de ocazii. Explicaţia serioasă însă cred că ţine mai mult de firea preşedintelui. Din nefericire pentru ţara asta, orgoliul său este mult prea mare, raportat la responsabilitatea pe care o deţine în stat. Orgoliul ţine loc de Constituţie, de reguli, adevărul e absolut şi se găseşte doar în mintea sa, iar din acest motiv Băsescu devine periculos. Nu cred în exagerările cu dictatura, însă tensiunea pe care o creează cu asemenea gesturi gratuite îl face pe individ antipatic, buna sa credinţă, de care nu mă îndoiesc că există, nu numai că poate fi lesne pusă la îndoială, dar devine un detaliu. Băsescu devine periculos şi pentru sine, pentru cei patru ani în care mai poate demonstra că a fost şi altceva decât un preşedinte conflictual. Din păcate, sunt gata să pariez că şi la sfârşitul mandatului său România nu va fi cu nimic mai modernă decât astăzi, iar Băsescu, dimpreună cu ceata lui tot mai subţire de admiratori fanatici, se vor lamenta că a fost învins de un sistem ticăloşit, de moguli, cu largul concurs al lui Moş Gerilă. Boc a fost fluierat copios de mâna de bucureşteni prezenţi la manifestările dedicate Zilei Naţionale a României (detalii aici), chiar dacă subiectul nu avea nici o vină că se afla ac