Ştiam de astă-vară cum vor arăta reportajele televizate din ziua de 1 Decembrie: paradă la Arcul de Triumf şi oameni care se înghesuie să prindă o porţie de fasole cu cârnaţi.

Plus un ton uşor peiorativ al reporterilor cu promoroacă pe microfon. Ceva cu înţeles nerostit, dar evident: ia uite-i şi pe ăştia, se calcă pe picioare pentru o porţie de fasole...

Nicio şansă de a rata previziunea! Nici nu se putea altfel: de vreo 10-15 ani, 1 Mai înseamnă mici şi bere, iar 1 Decembrie se traduce prin fasole cu cârnaţi. Sau cu costiţă, depinde de organizator. Unii, cu mai multă imaginaţie şi cu gusturi culinare, pun în ofertă şi câteva murături. Plus un păhărel de ţuică fiartă, să mai taie gerul... Gata, mă opresc aici, pentru că v-am făcut deja poftă.

I-am auzit pe mulţi comentatori de pe margine strâmbând din nas: iar fasole?! Şi voci chiar iritate: nu pot, dom'le, să mai schimbe meniul?

Chiar suntem o ţară de „fasolari"?

Suntem, probabil, o ţară de „fasolari". Dar asta nu e nici bine, nici rău. Ce, chinezii au vreo problemă că sunt „orezari"? Fasolea este alimentul tradiţional al României sărace. Unul, de altfel, foarte sănătos!

În orice caz, mult mai sănătos decât cârnatul de porc trântit în farfuria cu legume.

Ce s-ar putea împărţi oamenilor, dacă nu fasole? Orez? Cartofi? Mazăre? Sau, cumva, icre negre? Ia poftiţi la caviar, nu vă împingeţi, avem pentru toată lumea! Hai, câte-un polonic pentru fiecare! Ia şi 'mneata, tataie... şi matale, măicuţă... Ia poftiţi la icre negre!...

Şi ce băutură să fie împărţită, dacă nu oleacă de ţuicuţă? Haideţi la şampanie fină, franţuzească! Toată lumea, sus cupele! Hai, mamaie, gustă un pic... sau vrei nişte coniac Napoleon?...

Ar cam fi cazul să terminăm cu fandoseala de salon! Nu e nicio ruşine să mănânci o porţie de fasole cu murături. Ba chiar