Chiar nu crapă nimănui obrazul de ruşine că o ţară, membră a Uniunii Europene, are puţin peste 300 de kilometri de autostradă.

România pierde anual zeci de milioane de euro din cauza lipsei autostrăzilor. Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol şi cu toate astea nicio autoritate nu înghite cu noduri din cauza poziţiei ruşinoase pe care ne clasăm. Ba mai mult, premierul este foarte mândru că în acest an vor fi terminaţi nici mai mult, nici mai puţin de 46 de kilometri de autostradă.

Într-adevăr, o mare realizare!!!

Zilele trecute am asistat la o dezbatere pe teme de infrastructură, unde au fost invitaţi şi doi reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor care au prezentat priorităţile în materie de autostrăzi. Am aflat că instituţia condusă de ministrul Boagiu se va apleca, în următoarea perioadă, asupra coridorului IV (Constanţa-Nădlac). Am văzut, într-o prezentare grafică de excepţie, cum arată proiectul defalcat pe zone, pe stadii de execuţie, care este situaţia finanţărilor şi, cel mai important lucru, când va fi gata. Pe hârtie, totul arată minunat!

Dar ce se întâmplă cu Autostrada Transilvania? Că lucrările au început de şase ani şi sunt gata puţin peste 50 de kilometri. Am aflat că e criză şi bani nu prea sunt pentru continuarea proiectului. Păi bine domnilor, până când mai jucaţi alba-neagra cu şoselele astea? Nu era oare mai eficient să găsiţi soluţii, dacă tot a fost început acest proiect, şi să terminaţi odată lucrările? Priorităţile sunt schimbate după interesele unuia şi altuia, dar nimeni nu răspunde pentru acest lucru. Termenele de execuţie nu sunt respectate şi nimeni nu este sancţionat. Calitatea lucrărilor lasă întotdeauna de dorit şi nimeni nu plăteşte pentru asta. Oare când veţi înţelege că autostrăzile reprezintă un factor crucial pentru România? Trebuie alocaţi bani (din puţinul pe care îl a