Asemenea unor piese de domino, Uniunea Europeana incepe sa se prabuseasca. Mai intai Grecia, acum Irlanda si se preconizeaza ca ar urma Spania si Portugalia. Oare cui ii vine randul?
"Expertii" arata cu degetul catre bancheri si finantatori, dar nimeni nu pune la zid adevaratul vinovat - sistemul in sine.
Este evident ca niciun sistem nu este perfect. Sistemul comunist, unde statul asigura securitatea cetatenilor si unde toata lumea contribuia la buna starea comuna, a fost pus in aplicare in multe tari in secolul XX. In mare parte a avut succes.
Sistemul capitalist, cel de astazi, in viziunea caruia oamenii din societate sunt liberi sa-si creeze propriile afaceri si sa stimuleze economia prin construirea de mijloace si locuri de munca, a fost si este o idee excelenta, insa doar pe hartie.
Se platesc taxe si impozite pentru a asigura o "umbrela" sociala, exista liber acces la miscarile sindicale pentru respectarea drepturilor cetatenesti, exista libertatea de exprimare si egalitatea intre oameni. Intr-un cuvant: democratie.
Daca punem pe tapet cele doua regimuri putem scoate in evidenta, cu o deosebita usurinta, atat avantajele, cat si dezavantajele unui sistem fata de celalalt. Diferentele si asemanarile nu mai reprezinta astazi o noutate. De asemenea, nici existenta celor doua tabere, pro si contra, nu ne mai surprinde. Este firesc sa fie asa.
Nu doresc sa fiu etichetat de niciuna dintre aceste doua tabere, insa este necesar ca de acum subiectivismul sa moara. Esentialul este banal. Un sistem a functionat, in vreme ce celalalt nu.
In fostele state comuniste, asistenta medicala era impecabila si gratuita, scolarizarea era excelenta si gratuita, sa ai o locuinta si un loc de munca era un drept din nastere, sa spun asa, transportul public era sistematizat si ieftin, utilitatile publice