Suntem patrioţi atunci când echipa naţională mai câştigă câte un meci, deşi nu ştim imnul nici cu xeroxurile puse de FRF pe scaunele portocalii de la stadioane. Ne amintim de faptul că suntem români atunci când Mungiu, Puiu şi compania regizorilor tineri câştigă premii internaţionale, dar nu mergem în sălile de cinema ca să le vedem filmele. Rămânem la stadiul de chibiţat. Dacă o operă de Brâncuşi se vinde pe milioane la o licitaţie, iarăşi ne bătem cu pumnul în piept cu românismul. Iar dacă s-a întâmplat ca Herta Muller să ia Premiul Nobel pentru literatură, am confiscat-o repede şi ne-am mândrit că suntem “buricul Pământului”. Nu am capturat încă vreun extraterestru pentru a ne putea mândri că suntem buricul Universului. Pe noi nu ne atinge criza, la noi sunt cele mai puţine infracţiuni, cele mai frumoase fete, noi avem şi munte, şi mare, codru-i frate cu Românul şi frunza cu turismul etc. etc.

Preşedintele Traian Băsescu a încercat în acest an să relanseze ideea de patriotism. “Nimic nu poate înlocui patriotismul, doar dragostea de mamă mai e egală cu patriotismul, însă dacă te uiţi la televiziuni în ziua de azi, auzi tot soiul de realizatori de televiziune, de analişti, de politicieni uneori, şi unii candidaţi la preşedinţie, care încep să spună că le e ruşine că sunt români, că le e ruşine de ţara lor, că vor să plece din ţara lor, că nu mai ştiu ce. Sunt oameni care nu au valori. Nu este valoare mai mare pentru un om decât patriotismul”, a apreciat şeful statului.

Am văzut un caraghios de poet spunând: «Da’ ce? Pui tricolorul sub cap?» Nu, domnule poet, tricolorul îl ai în suflet sau nu îl ai. Că îl pui sub cap sau sub picioare e doar un soi de bătaie de joc, dar tricolorul, însemnele statului, însemnele naţionale se poartă în suflet. Uită-te la americani, când îşi văd drapelul îi cuprinde emoţia. Înlemnesc, le vezi faţa crispată şi parcă dă să