Pentru prima dată de la anexarea Basarabiei de Rusia se vorbeşte oficial în România despre posibilitatea reunirii celor două ţări.

Preşedintele Băsescu nu ezită să spună că peste 25 de ani România şi Republica Moldova ar putea fi din nou în interiorul aceloraşi graniţe, dacă „românii de pe ambele maluri ale Prutului" vor dori acest lucru. Până atunci ar trebui să-şi facă efectul Legea cetăţeniei, prin care anul acesta 70 de mii de basarabeni au primit paşaport românesc. Strategii acestei idei socotesc că, în următorii 20 de ani, majoritatea populaţiei Republicii Moldova devine, cu acte în regulă, românească. Subiectul reunificării celor două ţări nu mai este un tabu oficial, după ce Traian Băsescu a apăsat piciorul pe acceleraţia procedurilor de acordare a cetăţeniei, iar partidele prooc-cidentale de la Chişinău au acceptat ajutorul României pentru alegerea drumului cel mai scurt spre Uniunea Europeană.

Eşecul partidei occidentale după alegerile de duminică din Republica Moldova ar putea fi însă un eşec şi pentru România. Fiindcă democratizarea va mai întârzia dincolo de Prut, fiindcă distanţa faţă de UE a celei mai sărace ţări din Europa se va mări, fiindcă presiunile Rusiei asupra fostei sale posesiuni se vor mări. România ar fi avut posibilitatea, în anii marii creşteri economice, 2005-2008, să investească masiv în Republica Moldova. România ar fi avut posibilitatea să ofere sprijin logistic mai consistent formaţiunilor democratice. România ar fi avut posibilitatea să convingă partidele din Alianţa pentru Integrare Europeană să joace împreună cartea alegerilor în loc să se acuze reciproc şi să se certe ca la uşa cortului, dând în acest fel apă la moară comuniştilor strâns uniţi de ideea că soarele răsare de la Moscova. România ar fi avut posibilitatea să mişte la propriu lucrurile, mai ales dacă, aşa cum îmi spunea într-o discuţie privată un înalt o