Au trecut 20 de ani de la revolutie si ne-am obisnuit sa fim partizanii unui partid sau personaj politic. In cei 20 de ani am votat si tot votat, dar tot ce am ales este impotriva poporului roman, toti cei care ne reprezinta fac tot ce le sta in putinta sa ne injoseasca, sa ne distruga psihic si fizic.
Este de neinchipuit haosul care domneste azi in Romania. Un haos generat de o clasa politica haotica ea insasi, decimata de lupte interne pentru scaun si pentru ciolan, nu pentru a impune o linie ideologica reala, menita sa serveasca interesele poporului.
Si fara sa vrem, ne gandim la fosta dictatura, la dominatia sovietica si parca regretam frigul si lipsurile in care traiam. Pentru ca actuala dictatura a devenit de nesuportat si depaseste chiar si cele mai negre inchipuiri.
Vin acum marii nostri alesi si ne critica pentru ca am stat cu mana intinsa. Cum sa nu o facem, cand am vazut cum ei isi ridica palate, cum traiesc asemeni unor nababi, aruncand cu banii in stanga si in dreapta.
Am primit galeata si puiul congelat, pentru ca stiam ca l-am platit cu varf si indesat, pentru ca era furat de pe masa noastra si dat inapoi ca si cadou.
Declansata de FSN-ul comandat de Ion Iliescu, democratia adusa de fosta dictatura avea sa se (re)instaureze mai repede decat ne-am fi gandit si nu oricum, ci sub ploaia cozilor de topor si a furtunelor de abataj.
Poporul roman nu a excelat niciodata in a-si apara drepturile sau libertatea, preferand sa pupe mana care l-a biciut, in loc sa o muste.
Injuram taranii sau muncitorii ca nu au votat CDR-ul eliberator. Dar cei pe care ii numim oameni simpli, fara carte, au inteles inaintea tuturor ca nu s-a intamplat nimic deosebit si ca fostul dictator a murit degeaba.
Pentru ca toti cei care am indraznit sa speram ca CDR va aduce mult dorita libertat
