Teama de a nu-şi strica „imaginea“ îi determină pe unii utilizatori să nu-şi divulge numele. Spunem ce credem cu adevărat atunci când ştim că nu vom fi judecaţi. Anonimatul pe internet ne permite să scăpăm de inhibiţii, dar poate avea şi consecinţe negative.

Internetul a anulat graniţele geografice, transformându-se în mediul în care oamenii se pot împrieteni, indiferent din ce zonă provin, şi se pot exprima liber. Uneori, fără a-şi divulga adevărata identitate. În acest fel, se simt eliberaţi din strâmtoarea normelor sociale.

Citiţi şi: Anonimitatea de pe internet ar putea dispărea total pe viitor

„Dacă eu nu vreau să spun cum mă cheamă, nu o fac. E mai important ce cred", spune o tânără cam de 25 de ani, reticentă la a-şi divulga chiar şi prenumele. „Atât timp cât nu sunt obligată să fac un anumit lucru, procedez cum cred de cuviinţă." De ce este atât de vehementă?

„Dacă îmi dau numele adevărat şi-mi spun părerea, sigur se va găsi cineva să mă ia peste picior. Eu consider că sub un pseudonim pot să mă exprim cu adevărat liber, să scap de orice constrângere, pentru că nimeni nu mă va pune la zid. Nu are cum. Nu ştie cine sunt", răspunde tânăra.

Adaugă însă că nu i se pare normal să te ascunzi în spatele unui nume fals pentru a arunca în stânga şi în dreapta cu injurii sau pentru a-ţi spune ofurile într-un mod mai puţin civilizat. „Nu mi se pare nimic extraordinar să intri pe un forum, eventual cu mai puţine rigori, să te semnezi «XYZ» şi să începi să-ţi verşi acolo frustrările", mai spune tânăra care insistă să rămână „o anonimă".

Recunoaşte că nu se pricepe prea bine la computere şi e convinsă că în cazul în care cineva ar vrea să-i descopere adevărata identitate ar putea. Dincolo de ce a văzut în filme, ştie că, în anumite condiţii, este posibil. Totuşi, pentru tânăra anonimă este important ca persoanele din jur să n