Nu-i deloc o treabă aşa simplă să alegi o bonă pentru copilul tău. Întîi ai frisoane la gîndul că-ţi vei lăsa ce ai mai scump în viaţă pe mîna unei străine: oricît de multe referinţe şi dovezi de bună purtare ar avea, tot o străină este. Apoi, la gîndul că, vrei nu vrei, va petrece cu ea mai mult timp decît cu tine, părintele lui, şi că este posibil ca acest timp să acopere evenimente importante din viaţa lui, la care tu nu vei participa: primul cuvînt, primul pas, prima poezie, primul „te rog frumos“ spus clar şi răspicat. Şi, în sfîrşit, după ce reuşeşti cît de cît să te împaci cu ideea că va trebui totuşi să o faci, începi trasarea profilului ideal, iar în cap încep să-ţi joace ameţitor tot felul de standarde, limite, cerinţe, reguli, bariere şi, nu în ultimul rînd, cifre care să descrie un program şi un salariu rezonabil.

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Ce vreau de la o bonă? Ce vîrstă ar trebui să aibă ca să facă faţă tuturor cerinţelor? Dacă e foarte tînără, nu are experienţă în îngrijirea copiilor, dar face faţă unui program alert. Dacă este de vîrstă mijlocie, are experienţă, are răbdare, dar are şi obligaţii familiale care nu-i vor permite să aibă un orar prelungit. O doamnă pensionată are experienţă, are răbdare, are timp liber, dar nu e foarte sigur că poate face faţă unor eforturi fizice, timp îndelungat. Apoi, care ar trebui să fie nivelul ideal de educaţie al bonei? În primul rînd, e obligatoriu să ştie detalii despre îngrijirea şi supravegherea unui copil: hrană, somn, plimbări în aer liber, prim ajutor, tot ce ţine de protecţia lui fizică. Aş vrea, apoi, desigur, ca în preajma copilului meu, chiar şi de numai cîteva luni, să se vorbească, pe cît posibil, corect româneşte. Pe măsură ce copilul creşte, aş vrea să ştie şi niscaiva poezii şi cîntece, să mă ajute în întărirea unor deprinderi ş