Am scris de multe ori despre cum a revoluţionat PRO TV televiziunea, despre ce a însemnat pentru audiovizualul românesc momentul 1 decembrie 1995 (cînd TVR folosea încă decoruri de dinainte de 1989), despre cum PRO TV a dat tonul la cîntec de-a lungul timpului. De asemenea, am scris şi despre felul în care postul din Pache Protopopescu a viciat în repetate rînduri discursul televizual, jucînd acelaşi rol de model pentru celelalte canale.
Cum este un moment aniversar pentru televiziunea creată de Adrian Sîrbu, am să pun în paranteză judecăţile de valoare – fie că sînt pozitive, fie negative. Hai mai bine să ne dăm puţin analişti şi să ne uităm la sloganul inaugural al PRO TV: „Te uiţi şi cîştigi!“
DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş Nu discutăm moralitatea mesajului, ci doar eficienţa lui, iar din acest punct de vedere este unul dintre cele mai bune sloganuri de după ’89. Pînă la momentul PRO TV, românii fuseseră învăţaţi că trebuie să munceşti pentru a cîştiga ceva. „Nici pîine fără muncă, nici muncă fără pîine“ – fusese lozinca vremurilor comuniste. Apoi, cînd furia folosirii imaginii muncitorului asudat s-a mai domolit, au apărut şi alte posibilităţi de cîştig, ca de exemplu loteria sau concursurile de cultură generală. La Loto dădeai bani, iar la concursuri erai ademenit cu sloganul „Cine ştie cîştigă!“, deci trebuia să-ţi foloseşti cunoştinţele acumulate.
Iată însă că venea o televiziune capitalistă care-ţi spunea că nu mai trebuie să-ţi baţi capul pentru a cîştiga. E de ajuns să stai în fotoliul tău, relaxat, şi să te uiţi la filme sau la emisiuni de divertisment. Uitatul la televizor e o chestie pasivă, prin urmare nu ţi se cerea să faci nimic. Comuniştii ne puneau la muncă, pe cînd capitaliştii nu ne invitau decît să stăm şi să privim – iar pentru asta
